Despre biofilie şi designul biofilic

Nu ne este clar de ce omul este atras de natură și, cel mai important, de ce expunerea în natură ne aduce beneficii. Una dintre teoriile propuse este cea a biofiliei, conform căreia oamenii au o afinitate înnăscută față de natură și elementele naturale, fiind o componentă evoluționistă. Viața omului modern s-a schimbat destul de recent, iar urbanizarea și spațiile închise nu au fost percepute ca factori care au contribuit la supraviețuirea speciei. O mare inspirație pentru teoria biofiliei o reprezintă triburile indigene, unde omul este văzut ca parte integrantă a naturii, nu ca superior acesteia. Indigenii sunt o sursă bogată de informații când vine vorba despre relația om-mediu. În funcție de cultură, aceștia au găsit diferite modalități de gestionare a resurselor, într-un mod sustenabil, așa cum înțelegem noi acum.

Designul biofilic este un termen nou apărut, însă conceptul datează de foarte mult timp, Grădinile Suspendate din Babilon fiind un exemplu antic de design biofilic. Conceptul de biofilie a fost introdus de Erich Seligmann Fromm în anul 1973, prin cartea sa The Anatomy of Human Destructiveness. Ulterior, acest concept a fost popularizat și a început să fie folosit și în arhitectură.

Designul biofilic se bazează pe crearea unui spațiu care contribuie activ la starea de bine a individului, atât din punct de vedere mental, cât și fizic. Cele patru principii ale designului biofilic sunt experiența directă și indirectă cu natura, experiența spațiului și a locului, și perspectiva biofiliei. Cel din urmă principiu se referă la exercițiul conștient pe care oamenii îl pot face pentru a aprecia natura și a se conecta cu aceasta. Prin spațiul creat, incluzând celelalte principii, designul biofilic intenționează să creeze o experiență imersivă în natură, unde nu doar oamenii beneficiază, ci și relația om-natură este îmbunătățită.

Ce ne spun studiile?

În ultimele decenii au fost realizate numeroase studii care au investigat efectele naturii asupra sănătății mentale și fizice a omului. Cel mai studiat efect este cel asupra sănătății mentale, unde 98% dintre studiile efectuate au arătat o îmbunătățire a stimei de sine, a nivelului de anxietate și agitație, vitalității, și o scădere a nivelului de violență și agresivitate. Niciun efect secundar al acestor studii nu a fost înregistrat. În ceea ce privește efectele pozitive asupra fiziologiei, acestea au fost observate la nivelul ritmului cardiac, al presiunii sangvine, al obezității și al nivelului de cortizol.

Recunoașterea legăturii profunde dintre om și natură evidențiază nu doar beneficiile pentru sănătatea noastră mentală și fizică, ci și importanța spirituală și culturală a acestei conexiuni. Omul nu este separat de natură, ci este parte integrantă din ea, iar înțelegerea acestui fapt ne poate ghida spre o viață mai echilibrată și armonioasă, atât în plan personal, cât și comunitar.